Circuitul sentimentelor în natură

sursă foto: www.pixabay.com

Cred în circuitul sentimentelor în natură. Cred că de vei dărui iubire, poți primi iubire pură. Cred că nu ne este de niciun folos să punem piedici și să furăm fericirea altora după ce o scapă pe jos. Cred că fericirea îl simte pe cel care i-a dat nume, formă și glume. Cred că fiecare își face fericirea cu mână lui și aceea va rămâne lângă sufletul lui.

sursă: www.pixabay.com

Uităm să ne privim sufletele dezgolite. Dezgolite de ce am vrea să fim, dezgolite de ce luăm pe noi când fugim, dezgolite de toată oboseala asta care izvorăște din prea multă încercare. În încercarea de a ne găsi iar calea, confundăm dealul cu marea. Dealul e în fața ta și doar tu îl poți urca. Nu încerca să fugi spre marea de vise a celui de lângă tine, pentru că nu-ți va fi bine. Poate tu ai lacul tău. Fiecare are sursa lui de fericire. Trebuie să ai răbdare să izvorăscă de la sine toate gândurile care să fie scările către tine. Poți găsi marea ta sau un râu de vise poți contura. Secretul e să îți amintești că ele se află acolo unde uiți să privești.

sursă: www.pixabay.com

Vedem diferit și asta-i magia pe care o schimbăm pe amorțirea care ne acaparează prea des. Dezmeticește-te și privește invers. Ia-ți curajul înapoi și spune cu voce tare ce formă au norii sub care stai adesea și te gândești fără încetare. Găsește-ți curajul să crezi că ce e mai frumos din tine, e ca tu nu ești ca nimeni. Asta e soluția pentru frica bună de nimic. Mi-aș dori să ne aventurăm mai des acolo unde călătorim prea des în gând.

sursă: www.pixabay.com

De cele mai multe ori încercăm și nu ne iese pentru că uităm de circuitul sentimentelor în natură. În loc de iubire, punem ură, invidie și puțină nesimțire. Ce-i mai dureros e că așteptăm în schimb tot ce nu am dăruit. Plini de nerăbdare ne îmbrâncim și luăm bucăți din fericirea celor de lângă noi (fără să dăm măcar un mersi înapoi). Ne scăldăm în marea de vise a vecinului și pentru că e așa lină ne ușurăm fără rușine de frustrările pe care le-am adunat și i le lăsăm lui pe cap. Ne plimbăm așa și facem un tărăboi pentru că nu vrem să ne facem timp pentru noi.

sursă: www.pixabay.com

Te rog să-ți amintești cum se simte când găsești forma fericirii potrivită brațelor tale, zâmbetul suficient de larg pentru buzele tale, sclipirea potrivită privirii tale, căldura specifică vocii tale. Tu ești atunci când găsești toate astea și te simți mai bine cu tine în lumea plină de amăgire. Fiecare are râul, marea, oceanul lui dacă lasă bunătatea să umple paharul asta pe care zi de zi îl privim de la jumătate în sus.

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *