„Femei” de Charles Bukowski

Femei este prima carte de Charles Bukowski citită de mine , iar această carte descrie explicit valorile și minusurile protagonistului Henry Chinaski, alter- ego-ul lui Bukowski, în calitate de poet, alcoolic, dar și partener. Scrisă în stilul caracteristic, dramatic al lui Bukowski, această carte le permite cititorilor să înțeleagă alcoolismul cu care se confruntă, latura sa artistică și angajarea extremă în plăcerile sexuale din Los Angeles, între anii ’60 – ’70.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu stilul lui Bukowski, el este cunoscut ca fiind un alcoolic și având slăbiciunea pentru femei. Romanele sale sunt autobiografice, dar clasificate ca ficțiune. El a scris despre subiecte cotidiene: relațiile, munca, lupta cu eșecul și succesul. Protagonistul Henry Chinaski este la vârsta de cincizeci de ani și scrie suficent încât să-și permită să-și cumpere băutură, să colinde drumurile și să plătească chiria. El scrie, deasemenea, într-o oarecare  încercare de a înțelege viața sa și seria de relații nereușite pe care le formează cu o multitudine de femei pe care le întîlnește.  Chinaski se luptă în mod constant pentru o faimă în lumea scriitorilor și pentru călătorii în Statele Unite, oferind poezii scrise de el atunci când era beat, în schimbul unei plăți dar și a unei mici porții de alcool. În fiecare zi , acesta își desfăta poftele trupești cu câte o femeie nouă și fiecare avea câte o vârstă diferită. Trecea de la cele tinere la cele bătrâne și tot așa continua aventura lui. Erau momente cînd femeile îl părăseau, însă pe el nu-l deranja, deoarece putea să obțină oricând o aventură.

Chinaski îi respinge pe bărbații care vor colaboreze cu el. Nu vorbește niciodată despre iubire, dar a fost căsătorit odată și îndrăgostit de patru ori. A ajuns să fie un bătrîn singur, egoist și murdar la șaizeci de ani și vizează ca  atunci când va împlini optzeci de ani să se simtă ca la optsprezece ani. Visele unui pervers profesional.

Charles Bukowski în platoul unei televiziuni franceze

 

Limbajul brutal, intens și descrierea explicită a trupurilor femeilor, a personalităților și a actelor sexuale sunt uneori misogine și ofensatoare. Dar eu cred în linia fină dintre artă și delict, și consider că Bukowski o traversează periculos, dar frumos. Personajul lui Chinaski prezintă realitatea autodistrugerii și cât de puternic poate fi un drog.

Citind cartea, îl uram, îl iubeam, îl admiram, aveam și milă uneori pentru el. Îmi trezea diferite emoții, iar pe parcursul lecturii mereu îmi trezea interesul: mă întrebam dacă Henry va rămâne cu cineva, dacă se va întoarce la cineva sau dacă va rămâne singur. Este o poveste despre femei, cu mult sex, bautură și poezii. Cartea nu se adresează oricui, dar poate fi apreciată de către mulți bărbați cititori, dar și de doamne și domnișoare care consideră că erotismul reprezintă o componentă vie a literaturii.

Unele citate selectate din carte:

  • Fiecare femeie e diferită. În esență, par să fie o combinație între ce-i mai bun și ce-i mai rău – combinație de magic și îngrozitor. Totuși, sunt bucuros că există.
  • Adevărul este că există, de fapt, foarte puțină măreție. E aproape inexistentă. Dar poți fi sigur că cei mai proști scriitori au cea mai mare încredere și cele mai puține dubii cu privire la ei înșiși.
  • Nu-i nimic mai rău decât să fii lefter și femeia să te părăsească. N-ai de băut, nici slujbă, nu poți decât să stai să te holbezi la pereți și să te gândești. Uite așa se răzbună femeile pe tine, dar asta te rănește și le face și pe ele să sufere. Sau, cel puțin, așa-mi plăcea să cred. 

6 comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Erotismul n-a dispărut vreodată din literatură – nu se pune problema dacă cineva îl crede viu sau nu – cartea nu e oricum despre așa ceva în principal, e trist că degeaba citim, dar nu înțelegem. Așteptăm recenzii mai reușite!

    • Eu mi-am expus părerea mea, pentru că acesta e și scopul și chiar nu mă așteptam să am doar comentarii pozitive, pentru că sunt la un început de drum și scriu aceste recenzii în stilul meu și după ceea ce înțeleg personal.

  • Hei! Scuze, dar tu ai citit cartea macar?? Asta pare sa fie o prezentare pe care o pot lua de oriunde, plus ca recunosc niste formulari din alte recenzii. pacat…

    • Hei, cred că ideea recenziei și este aceea că am citit cartea, nu?
      Aceasta este o prezentare a cărții pe care am scris-o personal și cu gânduri bune, și nu sunt formulări din alte recnzii pentru că nu se acceptă plagiatul. 🙂