Frumusețea drumului stă în popasurile sale

Toate lucrurile care parcă te încurcă și te fac doar să „pierzi” timp vor să îți spună ceva. E greu (dar nu imposibil) să privești fiecare oprire ca pe o șansă pentru a găsi ce căutai. Nu știm unde e linia de finiș sau care e destinația viselor noastre. Hai să dăm drumului șansa să ne facă cunoștintă cu răbdarea, iertare și recunoștință. Nu putem ajunge mai devreme, ci atunci când învățăm să ne iubim din toată inima.

Ne încăpățânăm să continuăm atunci când ar trebui să ne oprim

Fugim de ploaie, fugim de frig, fugim de tristețe și așa ajungem să fugim de noi. Ocolim cu privirea ce este în fața ochilor. Ne-am împotmolit și nu ne dăm voie să vedem că stăm pe loc. Alegem să fugim în cerc. Ne învârtim în jurul a ceea ce ne-a oprit din drum ca într-un joc de leapșa în doi. Tu și destinul, înainte și înapoi.

De câte ori nu ai înconjurat o problemă care te măcina și ai făcut-o prizoniera pașilor tăi? Ca o curățenie pe care tot o amâni. Când îți faci curaj…găsești portofelul pe care l-ai pierdut. Două buletine, două carduri și poate câțiva bani în plus. Oricât de multă fericire îți aduc banii pe care i-ai „ascuns”, asta nu e o cale să pui de-o parte bani, vise sau gânduri bune. Cu buletinul și cardul expirat ce e de făcut? Dă-le voie să îți amintească că riști să faci același lucru (la nesfârșit, dacă ai condiția fizică a unui maratonist) atunci când nu vrei să îți dai timp să vezi de ce te-ai oprit.

Frumusețea drumului e subliniată mai ales de popasurile sale

Ce ar fi un drum de munte fără locul în care îți dai răgaz să inspiri aerul curat, să vezi minunățiile înconjurătoare și valea din care ai urcat.

Hai să ne oprim și să ne auzim. În locul lui de nu ar fi mai potrivit către? Nu fugim de ploaie, ci către ea și orice am face tot ne va uda. Nu fugim de tristețe, ci către ea și oricât ne-am fâstâci și tărăgăna ea va fi în sufletul nostru până când o vom asculta. Nu fugim de noi, ci către uitare. Fiecare pas pe care îl faci împotriva ta, te aduce mai aproape de amuțirea vocii interioare.

Suflet drag și curios, gândește-te că tot ce îți „stă în cale” este un motiv să privești mai atent fiecare întâmplare. Fuga asta obositoare ne convinge să ne uităm cu nepăsare la noi în fiecare dimineața, la cei ce ne iubesc, la fiecare lucru mărunt care ne face viața mai frumoasă. Dacă am privi mai atent drumul pe care pășim, poate am învăța să ne oprim, să ne auzim, să ne simțim, să ne iubim.

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *