În drum spre tine alege să te judeci cu iubire

Fiecare dintre noi are un bagaj pe care îl poartă după el pe drumul înspre sine. Îl purtăm după noi prin văile fricii și ne străduim să nu îi dăm drumul când ajungem iar pe dealurile fericirii. La plecare ne umplem valiza cu ce avem. Unii pun ce au mai drag, alții scapă și puțin din visele altora. Oricât de grea sau ușoară ar fi geanta, plecăm.

Să te cauți într-o lume în care uneori îți e atât de greu să te auzi, e un gest de curaj. Tocmai de asta nu e mereu așa ușor. La început drumul poate să pară cunoscut sau nu. Depinde de cât de dispus ești să fii tu și să lași în urmă orice părere despre cum să alergi după chemarea ta. Când pășești după cum îți vor spune cei din jur nu va funcționa mereu. E drept că uneori se vede mai clar din exterior, însă nu toți oamenii care îți ies în cale vor să aibă grija de visele tale (și nu vor face asta din răutate, ci pentru că nu știu să țină în palme nici visele lor). Te poți împotmoli dacă începi să crezi în răutate. Asta e unul dintre momentele în care s-ar putea să îți dai seama că poate ai pus în geanta ta ceva ce nu îți mai folosea. Hainele dragi care nu îți mai vin sunt părerile noastre despre cum am vrea să fim. Poate ai mai crescut și nu te-ai mai uitat de mult la tine, chiar și dacă ai crescut mai mult decât ai planificat poți să ghicești ce s-a schimbat? Pe drumul asta uneori așa de anevoios când ești în fața unui lanț muntos îți faci curaj cu o ciocolată. Oare ai făcut la fel și când în fața ta era un deal mai mic? Nu ai mai crezut că e de ajuns puterea ta.

Devine parcă din ce în ce mai interesant, când pe lângă valiză ai mai căpătat și un obicei mai neinteresant. E neinteresant oare pentru că nu îi dai atenție și apoi te întrebi ce te doare? E neinteresant pentru că în cutia cu lucruri interesante despre tine, pe care o lași la vedere când cineva vrea să se apropie, nu l-ai pus si pe el (obiceiul Neimportant)?

Uite așa ne legăm singuri la ochi și lăsăm ce e mai neinteresant să omită tot ce e mai important. Te trezești că obiceiul Neimportant face numai ce vrea el. Te trezești cu adevărat când îl vezi și îți faci curaj să-l trimiți în uitare. Ai mers de mult prin lanțul muntos. Cât te-ai legat la ochi nu ai văzut că ești pe o câmpie mare. Așa ne imagină câteodată munți și în fața ochilor e un deal așa domol.

Povestea asta nu e despre niciun final ci despre continuare. Dacă tot am ajuns pe câmpia asta răbdătoare mă gândeam să îți aduc aminte că în fiecare dintre noi e dorința de a ne regăsi. Drumul spre noi și revederea sunt motivele pentru care într-o zi ne facem valiza. Promitem că nu-i niciun motiv pentru care ne vom ignora chemarea. Mai uităm și ne prind ani în același loc. Ne trezim într-o toamnă că ne-am imaginat un munte. Nu te mânia pentru că ai ales să vezi munți în fața ta. Alege să te asculți și să îți amintești că ai ajuns mergând pe jos unde ești. Plimbările astea nu le face nimeni pentru noi, pentru că fiecare are drumul lui sub soare.

Suflet drag și curios, adu-ți aminte că în unele zile e mai ușor, în altele mai greu, dar  ca să-ți găsești calea continuă să mergi pe drumul tău.

 

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *