„Lolita” de Vladimir Nabokov

Lolita, lumină a vieții mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu.

Aceasta este fraza de deschidere a romanului Lolita  al lui Vladimir Nabokov – povestea unei dragoste emoționale și sexuale a unui bărbat de 37 de ani și o fată de 12 ani. Un bărbat numit Humbert Humbert din momentul în care a pus ochii pe fată în grădina chiriașilor lui, el este obsedat de frumusețea ei. Ceea ce se întâmplă mai târziu este că Humbert, în căutarea lui de a o cuceri pe Lolita(Dolores Haze), face multe lucruri care se tranfosrmă într-un lanț de evenimente.

Înainte să încep să o lecturez, nu aveam habar la ce să mă aștept, pentru că mă gândeam, dacă a fost scrisă în 1955, nu va fi atât de controversată, dar am greșit. Proza este pasională și jucăușă, în timp ce narațiunea este simultan lirică, stresantă, erotică și violentă. După ce am citit cartea, am înțeles de ce publicul a reacționat în acel fel, negativ sau pe alocuri pozitiv. Este un subiect discutabil. Nu mă așteptam că anumite scene să fie descrise cu atâta precizie și profunzime, de exemplu părțile erotice. Ceea ce mi-a plăcut este că Nabokov l-a făcut pe personajul lui Humbert Humbert să fie oarecum real, în sensul că poți vedea că el este un om bine educat, ale cărui acțiuni sunt atât de greșite.

Cartea a fost respinsă de cinci editori americani, care se temeau că vor fi cercetați sub acuzații de obscenitate. A fost publicat pentru prima dată în Franța de Olympia Press, care a scos câteva cărți serioase – și o mulțime de pornografie. Nabokov nu știa asta, era doar ușurat că cineva a acceptat să-i publice cartea. Și astfel Lolita a debutat, îmbrăcată într-o copertă verde simplă, cartea, la Paris, pe 15 septembrie 1955. A fost publicată în America trei ani mai târziu și a fost un hit imediat.

Prima ediție a cărții Lolita

 

Am impresia că dacă această carte ar fi scrisă în această perioadă ar provoca o reacție diferită, deoarece oamenii din zilele noastre nu se opresc să scrie cele mai groaznice lucruri. Am considerat că prima parte a cărții este cea mai convingătoare, ceea ce m-a făcut să o citesc mai rapid, dar a doua parte a fost ceea ce mi s-a părut foarte sec și neinteresant, căci am citit-o foarte greu, mai ales că această carte este scrisă într-un stil foarte complicat care pe alocuri era interesant, dar mai mult plictisitor.

Poate va suna ciudat, dar mă așteptam la mai mult pentru a înțelege că această carte este o capodoperă. Ar putea fi o lectură interesantă, dar nu pentru toată lumea, însă cum a scris Nabokov la finalul cărții: …pe lângă mielușeii care au citit dactilograma Lolitei sau ediția soasă de Olimpia Press întrebându-se tot timpul De ce a fost nevoie să scrie așa ceva? sau De ce trebuie să citesc despre maniaci? au existat o serie de oameni înțelepți, sensibili și serioși care mi-au înțeles cartea foarte bine, oricum, mai bine decât o pot explica eu aici.

Unele citate selectate din carte:

  • Dragostea noastră prematură a avut acea violență care adesea distruge viețile adulților.
  • Mă ispitește însă terbil ideea de a căuta să definesc odată pentru totdeauna magia primejdioasă a nimfetelor.
  • Dacă ar fi avut glas, fericirea mea ar fi umplut elegantul hotel cu un vuiet asurzitor. De ce nu am depus discret cheia „342” și nu am părăsit orașul, țara, continentul, emisfera, globul chiar în acea noapte? E singurul meu regret.

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *