Pe unde te plimbi prin Chișinău, UEI?

Ana, ajunsă la Gara din Iași după 9 ore cu trenul

UEI, ce sentiment te încearcă când te întorci acasă după o perioadă foarte lungă de a sta altundeva? Fericire,  nostalgie, tristețe, ușurare? Cum te simți când te plimbi din nou pe aceleași drumuri și admiri locurile în care ai crescut? Cât de fericit ești când îți pune din nou mama pe masă clătitele cu dulceață și ceaiul de fructe pe care îl savurai cu atâta drag în copilărie?

De când m-am mutat în Cluj-Napoca, acum doi ani în urmă, acestea au fost întrebările pe care mi le-am pus ori de câte ori mă întorceam în Chișinăul meu din piatră albă. Dar de data asta, m-am gândit cum ar fi să îmi fac experiența mult mai interesantă și să văd cum o să se simtă în Chișinău o prietenă de-a mea din Cluj? Așa că am decis să o chem cu mine în orașul copilăriei mele și să vă spun povestea prin ochii ei.

Ana este și ea moldoveancă, doar că de peste Prut, iar când am chemat-o cu mine în Chișinău, a fost extrem de entuziasmată. Eu nu prea. Să fiu sinceră, îmi era frică că nu îi va plăcea, dar până la urmă, am decis să îi arăt toate părțile orașului, și cele bune, și cele rele.

Așa că, uită-ne pe noi, două moldovence de pe ambele maluri ale Prutului, în gara din Cluj-Napoca, pe la 22:30, așteptând trenul. La Chișinău poți să ajungi prin mai multe moduri. Fie iei trenul până la Iași, care este gratis pentru studenți, iar după aceea scoți din buzunar 40 de lei pentru microbuzul până la Chișinău, fie poți opta pentru autobuzul direct. Pe acesta îl găsești la autogara Fany în fiecare zi, de la 17:30, 18:30 sau 19:30. Asta dacă esți pregătit să cheltui 100 de lei doar pentru drum. Dar noi, studente fiind, am decis să economisim banii pentru aventura care urmează. Pentru extra comoditate, mai poti ajunge și cu serviciile de car-sharing, cum ar fi Blabla Car, care oscilează și ele între 90 și 100 de lei pentru drum.

Ajuns la Chișinău, cel mai probabil că vei fi lăsat la Gara de Sud, fiind nevoit apoi să iei autobuzul până la locul în care te cazezi. Când i-am spus Anei că biletul de autobuz este 2 lei moldovenești (50 de bani românești), a zis că se mută. Stați liniștiți, i-a pierit entuziasmul mai târziu.

Când vine vorba despre cazare, depinde foarte mult ce noroc ai. Dacă cunoști persoane din oraș, ai putea rămâne la ei sau îți poți lua un apartment pe Airbnb, care nu depășește ,de obicei, suma de 150 de roni.

Acum haideți despre locuri să povestim. Dacă vrei să ajungi în centru, cel mai probabil, va trebui să urci în autobuzul 24, 12, 22 sau 5. Acestea sunt cele mai comune, iar odată ajuns în centrul orașului, nu prea ai cum să te pierzi. De acolo, poți să te plimbi prin Parcul Central sau Parcul Catedralei. Iar dacă mergi pe str. Al. Pușkin la deal, ajungi la unul din cele mai frumoase parcuri din Chișinău – Valea Morilor. Acesta este un must dacă ai chef de o plimbare de seară la lumina felinarelor sau de o plimbare cu bicicleta.

Tot în centrul orașului, vei găsi cam toate muzeele din Chișinău. Pe Ana am dus-o la Muzeul Național de Artă al Moldovei și la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. La Muzeul de Artă poți să admiri picturi contemporane, sculpturi sau tablouri în ulei. La cel de Etnografie, în schimb, ai parte de o adevărată experiență, căci poți găsi animale împăiate, hărți geografice ale Moldovei, costume populare. Ana a fost foarte surprinsă atunci când a văzut pentru prima oară în viața ei un schelet de mamut. În ambele muzee intrarea este 5 lei moldovenești (1,25 roni), iar dacă vrei să faci și poze, trebuie să mai achiți încă 15 lei (aprox. 4 roni).

Unul din lucrurile la care nu mă așteptam să o surprindă a fost faptul că se tot mira de cât de înalte sunt clădirile. Eu, copil fiind, nu am fost niciodată suprinsă de asta până acum, dar cum ea a pus lucrurile într-o perspectivă diferită, chiar am înțeles că majoritatea clădirilor din Chișinău sunt, într-adevăr, de două ori mai înalte decât clădirile din Cluj. Însă, din punct de vedere arhitectural, Chișinăul nu te suprinde neapărat. Te induce mai degrabă într-o confuzie totală, căci dacă întorci capul la dreapta, vezi o clădire de pe vremea URSS-ului, iar la stânga, o clădire modernă din sticlă.

Să vă povestesc despre mâncare și cafea. În ultima vreme, orașul meu natal a fost aglomerat de tot felul de cafenele și bistro-uri cozy. Nu că m-aș plânge, dar asta îți îngreunează deciziile atunci când ești la statuia lui Ștefan (locul unde își dau întâlnire toți chișinăuienii) și încerci să decizi unde să îți bei cafeaua. Noi am optat pentru Tucano, un local foarte frumos decorat, cu  bun gust, dar care nu a convins-o neapărat pe Ana. Dacă vrei să bei cafea bună, de obicei, ți-aș recomanda să mergi la Tucano, Naringi sau DC Donuts & Coffee. Pentru a te bucura de această experiență, vei cheltui maxim 40 de lei (10 roni).

Când vine vorba despre mâncare, situația e mai complicată. Dacă vrei să guști din mâncarea tradițională moldovenească, îți recomand restaurantul La Placinte. Dacă vrei să iei prânzul, Andy’s Pizza este cea mai bună alegere. De burgeri te poți bucura fie la Uptown Cafe, Torro Burgers sau Pegas. Noi am optat pentru o sticlă de vin alb și niște paste la o terasă din centrul orașului, căci nu ai cum să vii în Chișinău și să nu bei vin, come on.

Dulcele și vinul. Încă de dinainte să vorbim despre plecarea în Chișinău, Ana îmi tot spunea cât de mult vrea să își cumpere bomboane Bucuria. Sinceră să fiu, și eu am început să le apreciez mult mai mult de când m-am mutat în Cluj și am văzut că sunt de trei ori mai scumpe. Chiar pe bulevardul Ștefan cel Mare, după Piața Marii Adunări Naționale spre magazinul Unic, găsești unul din cele mai frumoase magazine Bucuria din oraș. De acolo, îți poți cumpăra kilograme întregi de dulciuri. Un kg ajunge cam la 150 de lei (35 de roni). Iar când vine vorba despre vin, îl găsești cam prin toate supermarket-urile sau magazinele specializate. Trebuie neapărat să guști din Pinot Grigio de la Purcari, un vin alb fin care nu îți poate displace.

Chișinăul este un oraș aglomerat ziua și de poveste seara. Străzile largi, clădirile înalte și influențele rusești te fac să crezi că ești cumva prins într-o țară care încearcă din răsputeri să se desprindă de influența sovietică și să își creeze o identitate. Au existat și lucruri pe care Ana nu le-a înțeles: taxatoarea din troleibuz, fețele posomorâte ale oamenilor, drumurile prea lungi până la punctele de interes ale orașului și faptul că nu prea înțelegea oamenii nici măcar când aceștia vorbesc în română.

Totuși, acest city break de peste Prut a fost unul plin de peripeții și sentimente ciudate. M-am simțit din nou turist în orașul în care am crescut și mi l-a prezentat într-o noua perspectivă. Dar, în ciuda zumzetului aglomerației, a taxatoarelor din troleibuz și a cafelei arse, am reușit să îmi scot papucii la plimbare prin Chișinău și să mă bucur de el așa cum e: cu bomboane și vin, clădiri sovietice și locuri faine, iar UEI-ul din mine a fost fericit.

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *